Spunem la revedere atît de des și atît de… fără sens! Este o formulă de salut la plecare, la despărțire ca o speranță, dar o văd a fi cu o valoare nulă în majoritatea cazurilor. De cîte ori ați spus la revedere și nu v-ați mai văzut vreodată cu persoana respectivă sau nu v-ați mai dorit să o vedeți?
Deși în urmă cu cîteva luni am făcut prima postare, recunosc, la început nu mi-a placut să scriu aici, dar pe parcurs am realizat că e mai ușor să îți scrii gîndurile decît să le rostești, e mai practic să te destăinui pe blog decît unor persoane care te ascultă ca mai apoi să te vorbească pe la spate, aici gîndurile îți sunt citite doar de cine vrea, nu e nevoie sa te asculte nimeni pentru că scriind te descarci, chiar dacă nu știi dacă cineva va fi interesat să citească ceea ce tu ai scris dar te simți liber prin simplul fapt că te-ai destăinut poate unui necunoscut care din curiozitate sau plăcere a citit .
Salutul asta l-aș oferi mai degrabă persoanelor dragi, celor pe care îmi doresc mult să îi revăd, a căror prezență mi-e dragă. L-aș oferi persoanei iubite cu o mică adăugire, la revedere cît mai repede. Dar na, suntem obițnuiți să aruncam cuvinte aiurea. Și spunem uneori la revedere unor oameni pe care nu i-am vazut și nu îi vom mai vedea vreodata… de ce? Și dacă cuvîntul la revedere îl folosim aiurea, mă intreb de ce nu folosim adio… Sună a final de film siropos, știu! Dar ar suna mai corect să spunem adio celor pe care nu vrem să-i mai vedem, nu? Tocmai din acest motiv voi folosi la revedere blog si nu adio pentru ca voi reveni, mie drag să scriu și de fiecare dată cînd voi simți nevoia să-mi pun gîndurile pe „hîrtie” o voi face!
Gînduri printre rînduri 