Cartea „Băieţi de gaşcă” scrisă de Dan Lungu este un volum de proză scurtă ce a apărut în anul 2005 la editura Polirom. Acest volum nu apare doar în limba română ci a mai fost tradus şi în limba germană la editura austriacă Drava şi se află în curs de traducere în limba greacă la editura Antonios Stamoulis. De asemenea povestirea „Nevasta de la ora 7” apărută în acest volum de proză scurtă a fost publicată în prestigioasa antologie „Best European Fiction 2013” ce a apărut la editura americană Dalkey Archive Press.
Volumul conţine 11 texte ce sunt scrise în registre diferite, cu voci şi perspective narative diverse în care sunt ilustrate diferite poveşti de viaţă şi anumite tipologii umane. Pe parcursul acestor povestiri se va putea observa faptul că autorul abordează o proză percutantă şi diversă amintindu-ne de proza lui Caragiale, orală, plină de umor şi observaţie socială dar care totodată evidenţiază tragedia cotidiană, tristeţea şi deziluzia într-o manieră modernistă. Consider că acest volum se evidenţiază de alte volume de proză scurtă din două unghiuri şi anume: pe de o parte oralitatea ce pune în mişcare toate registrele stilistice (de la limbajul infantil, la cel colocvial şi argotic) şi pe de alta, prin realizarea unei corelaţii între autenticitatea optzecistă prin realizarea unui raport între realitate şi ficţiune, însă fără textualismul acelora, dar păstrînd maniera rescrierii şi a formulelor parodice (de exemplu Grădina lui Jürgen, un fel de Balta-Alba sau Poiana lui Iocan din romanul „Moromeţii” ). Deşi, povestioarele par a fi independente una de cealalta prin intermediul titlurilor, la o analiză mai atentă putem observa faptul că între ele se stabilesc legături bine gîndite de către autor fie prin transfer de personaje (de la vîrstă la vîrstă deoarece cu cît ne adîncim în lectură vom observa că vîrsta personajelor este în creştere) sau fie prin sintagme textuale (în prima povestioară fetiţa vorbeşte despre cît de greu e să trăieşti fără mîini ca mai apoi următoarea povestioară să o ilustreze pe Laura, fata ce şi-a pierdut mîinile într-un accident ca apoi în următoarea povestioara în mod indirect să fie sugerat faptul că protagonistul celei de-a treia povestioară este fratele Laurei).
Acest volum de proză scurtă surprinde personaje din realitate, tipologii ce sunt des întîlnite de către noi în viaţa de zi cu zi. Această carte surprinde atît deliciile vieţii cît şi momentele mai puţin plăcute, oameni lipsiţi de griji şi oameni ce luptă pentru supravieţuire. Cartea ilustrează licenii guralivi întîlniţi de asemenea şi în zilele de astăzi, o fetiţă ce stă de vorbă cu un desen evidenţiind lipsa părinţilor, care se simte destul de tare în viaţa copiilor datorită activităţilor cotidiene în care sunt prinşi părinţii, o fată care în ciuda faptului că nu are mîini nu renunţă la hobby-ul său şi anume pictura, indivizi îmbogaţiţi peste noapte pe care îi întîlnim atît de des, atît in viaţa de zi cu zi cît şi în mass media, bărbaţi ce caută compania femeilor de moravuri uşoare, soţi inocenţi şi prietene ce aspiră la indealuri înalte fără efort. La atenta analiză putem observa că toate aceste personaje, nu sunt doar simple personaje a unor povestiri pe care acest autor le-a transpus în mod original ci sunt inspirate din societatea romînească a zilelor noastre, el încercînd să constituie o lume colorată, cel mai adesea, lumea romînească în care trăim. Ȋn cîteva din povestiri întîmplările părăsesc România, pentru a ne transporta la Lille sau Viena. Ȋnsa, prin intermediul acestor treceri înafara ţării putem observa că autorul încearcă să pună subtil în opoziţie modul de viaţă din România cu cel din Lille sau Viena fiind evidenţiate aspectele mai puţin plăcute ale României care îşi fac simţită prezenţa din ce în ce mai tare. Dar, indiferent unde se petrec, povestirile sînt pline de umor şi de imprevizibil, însă sunt impregnate de o gravitate ascunsă.
Gînduri printre rînduri 